E primăvară-n zborul de cocoare,
În fulgi târzii ce se transformă-n plâns
Pe buza florii și pe ochiul strâns
Al mugurului înfiat de soare.
E primăvară-n gâlgâit de sevă
Și-n câmpul cald râzând cu bănuței,
În turmele ce înfloresc cu miei
Când lupii se retrag, intrând în grevă.
E primăvară-n măduva din oase
Cu vie dezmorțire de sezon,
În triluri franjurate, ton cu ton,
Și-n brazda grea ce a belșug miroase.
E primăvară-n viața ce renaște
Cu cântec nou pe buze și-n urechi,
În turla unde clopotul cel vechi
Repetă deja dangătul de Paște.
E primăvară-n toată primenirea,
Pereții lumii se albesc cu var,
Un alb care devine tot mai rar
În straiul ce îmbracă omenirea.
E primăvară, Doamne, peste toate,
Și dacă mai suntem în suflet goi,
Ne împrimăvărează și pe noi
Și ne spoiește-n alb de bunătate!
Simion Felix Marțian