„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31a) Prin Logos toate s-au înfăptuit, Creaţia întreagă-i o minune Iar când lucrarea,Doamne, ai isprăvit Spre tot ce ai făcut Tu ai privit Şi ai văzut că toate-s foarte bune. Eram cotat ca „foarte bun”şi eu Fiind administrator pe planetă, Purtam în mine chip de Dumnezeu Dar m-a îngenuncheat păcatul greu Şi mi-a mânjit această etichetă. A trebuit să fie un Calvar Marcând a veşniciilor răscruce, Şi Fiul Tău, aducător de har, Să-mi curăţească eticheta iar Murind pentru păcatul meu pe cruce. Acum, cu tot ce am dumnezeiesc, Cu tot ce regăsesc curat în mine Vreau să fac lucruri bune şi doresc Să pot, la fel ca Tine, când privesc La ce-am făcut, să spun că-i foarte bine. Aş vrea să îmi dispară din auz Păcatul vechi, tot zornăindu-şi lanţul, Făcându-mă adeseori confuz, Şi n-aş mai vrea ca iarăşi să mă scuz Când, la sfârşit de an, îmi fac bilanţul. Căci eu privesc la anul ce-a trecut Şi caut cu-ndârjire numai bine, Dar din ce văd prin ceea ce-am făcut Nu-s impresionat în mod plăcut Şi nu te mulţumeşte nici pe Tine. Însă ştiind că eşti îndurător, Pentru iertare eu te rog fierbinte Şi pentru har în anul viitor, Pentru ca la bilanţul următor Să fii de mine mulţumit, Părinte. Simion Felix Marțian