Purtând solstițiul ca pe o hlamidă Bătută cu cireșe de rubin, La țărmul verii, de lumină plin, Adastă luna iunie, candidă. Se-ascunde curcubeul, clandestin, Prin iarba sărutată de acridă, Și muzica prin păsări e fluidă Și-n greieri acordați în sol senin. Mă invadează vara, por cu por, Și-n flori de câmp cu puf de reverie Îmi pregătesc o pistă pentru zbor, Să mă înalț, pe-aripi de poezie, Cu închinarea mea spre Creator: Mărire Ție-n veci, mărire Ție! Simion Felix Marțian