Manifest pentru lumină

Nu-i veacul acesta un timp de lumină,

Chiar dacă țâșnesc irizări de neon

Din nimbul de care cu fală se-anină,

Iar laserul-rege se urcă pe tron.

 

Cunoașterea crește, prin rupte perdele

Vedem mai departe, privind îndrăzneț,

Pășim demolând ruginite zăbrele

Și credem că veacul acesta-i măreț.

 

Dar nu-i decât zbaterea noastră prin care

Confortului dăm din trăire tribut,

Și spiritul uită, da, uită să zboare

Căci aripa frântă lipită-i de lut.

 

Cum poate fi veacul acesta lumină

Când Cel ce-i Lumină e-acum părăsit,

Când punem la zid pe acei ce se-nchină,

Iar El e din nou printre noi răstignit.

 

Se trag pe lumina scripturilor storuri

Și vechi adevăruri sunt prinse-n peceți,

Iar candele oarbe primesc azi onoruri,

Cu umbrele negre jucând pe pereți.

 

Se moare în beznă, spre moartea eternă,

În veacul prezent ce se vrea luminos,

Și steagul luminii e astăzi în bernă

Când nu e lumină venind din Cristos.

 

„Voi sunteți în lumea aceasta lumină”

Ne spune Lumina pe care-o iubim,

Deci bezna de-acuma și care-o să vină,

Putem, prin trăire, să o risipim!

 

Simion Felix Marțian