Se cern tristeți tivite-n cenușiu Din cerul toamnei care-adânc ne doare, Brăzdat în lung de păsări călătoare, Și-un vânt ne suflă-n suflet a pustiu. Ducând pe aripi vara care-a fost, Ne iau și diadema bucuriei, Lăsându-ne iar pradă nostalgiei Pe scena cu decor tot mai anost. Ne-apasă dureros plecarea lor, Dar toamna noastră … Continuă lectura Zbor de toamnă
Copiază și plasează acest URL în site-ul tău WordPress pentru a-l îngloba
Copiază și plasează acest cod în site-ul tău pentru a-l îngloba